Nu știu, neică, ce-am făcut,
Lume, surioară,
De-așa cu rău ți-am căzut,
Lume, surioară,
Mă uit, dealu-i ruginiu,
Lume, surioară,
Și mi-e sufletul pustiu!
Lume, surioară,
A venit toamna în vii,
Lume, surioară,
Și tu, neică, nu mai vii!
Lume, surioară!
Poate că mi te-a ales
Lume, surioară,
Altă fată de la șes,
Lume, surioară,
Are ochii mai vicleni
Lume, surioară,
Și-o fi neam de resfedeni
Lume, surioară,
Poate că ți-o fi cântat
Lume, surioară,
Mai cu foc și mai cu drag,
Lume, surioară!
Numai frunzuta din vie
Lume, surioară,
Numai ea dorul mi-l știe
Lume, surioară,
Când ședeam seara pe lună
Lume, surioară,
Și păzeam via-mpreună
Lume, surioară
Dar tu, neică, ai fugit
Lume, surioară,
Că n-ai fost pandar cinstit!
Lume, surioară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și dezamăgirea unei femei părăsite de cel drag. Ea reflectă asupra motivelor despărțirii și își amintește cu nostalgie de momentele petrecute împreună.