O noapte lungă, un păianjen negru
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Către acoperişurile ninse.
Tu priveşti în tăcere mersul lin
Cu paşi mărunţi pe verticală
Şi mâinile tremurătoare ca nişte antene
Care pipăie spaima universală.
Fă-mi un semn să mă pot opri
În miezul visului încep să încurc
Ziua cu noaptea şi stânga cu dreapta
Şi zidurile pe care mă urc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de confuzie și dezorientare, posibil într-un vis sau într-o situație dificilă de viață. Naratorul se simte prins și cere un semn de ajutor pentru a se opri din această cădere.