Dragă mi-e vâlceaua adâncă
Pe unde neicuța umblă
Dar mai drag îmi e de-o casă
De unde neicuța iasă.
Dorule tu ai ce ai
De tot la inimă-mi stai
Dorule tu știi ce știi
De tot la inimă-mi vii.
Vine dorul neicuții
Noaptea-n timpul somnului
Și mă-ntreabă ce mai fac
Cu dorul lui cum mă-mpac.
Eu cu dorul ce să fac
Dacă nu-s cu cin’ mi-e drag
L-oi mâna în lumea mare
Să-l adune cine n-are
Că la mine e prea mult
Pot să dau și împrumut
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru persoana iubită, accentuând legătura emoțională puternică și omniprezența acestui dor. Intensitatea sentimentului este atât de mare încât este personificat și aproape că devine o entitate separată.