Uită-te, neicuță, bine
Cum mă găti pentru tine,
Florile de lămâiță
Îmi stau prinse pe altiță,
Pe zăvelcă și pe ie
Așa cum îți place ție.
Și iar verde rozmarin,
Și la horă să pornim,
Să jucăm noi amândoi,
Lumea se uită la noi,
Joacă-mă, neicuță, bine
Și te ține după mine.
Să jucăm sârba de mână,
Să jucăm o săptămână,
Prinde-mă de mijlocel
Și sărută-mă nițel,
De mă joci, neicuță, bine
Nu mă mai despart de tine!.
Refren:
Doi pași stânga și-napoi,
C-așa-i sârba pe la noi,
Sârbă mare românească,
Cine joacă să trăiască.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o invitație la dans și o declarație de afecțiune. Tânăra se prezintă împodobită și îl îndeamnă pe neicuță să danseze sârba împreună, promițând că nu se va mai despărți de el.
