Rândunea cu pană albă,
Vino seara de mă-ntreabă,
Vino la fereastra mea
Să nu știe nimenea,
Să nu știe lumea toată
Cât sunt eu de supărată.
De când neica mi s-a dus
Apă-n vadră n-am adus,
Mi-a luat roua ochilor
Și lumina zorilor,
Și poteca din grădină
De dorul lui este plină.
De când neica a plecat
Floare-n păr n-am mai purtat,
Floare-n păr n-am mai purtat,
Nici la horă n-am jucat,
Stau și-aștept torcând în prag
Să vină cine mi-e drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și așteptarea unei femei după plecarea celui drag. Ea își exprimă tristețea prin imagini poetice, descriind cum a pierdut bucuria și lumina odată cu plecarea lui.