Foaie verde mărgărit,
Pe lume nu m-am căit,
Ce mi-a fost drag am iubit,
Când eram la mama fată
Flăcăii se făceau roată.
Când am fost de măritat
Trei flăcăi aveam în sat,
Unu-n deal și altu-n vale,
Altul la mijloc de cale.
Mai aveam un argeșean
Floare de mărgăritar,
Ce-nflorește primăvara
Și-ți cuprinde inimioara,
Ți-o cuprinde cu dor mult
Pe neica să nu-l mai uit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o retrospectivă asupra vieții, cu accent pe iubirile din tinerețe și lipsa de regret. Vorbitoarea își amintește cu drag de perioada când era curtată și de flăcăii din sat.