Frunzuliță și-o lalea,
Mult mă-ntreabă inima
Să-i mai spun ce-i dragostea.
Frunzuliță, trei alune,
Inimioară, cum ți-aș spune,
Dar dragostea n-are nume.
Dragostea-i o floare rară,
Înflorește-n primăvară
Și-ți cuprinde inima,
Ce-ai iubit nu poți uita,
Dorul și cu dragostea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele profunde de dragoste și dor, sugerând că dragostea este greu de definit și că amintirile legate de aceasta rămân puternice în inimă. Versurile evocă o stare de melancolie și contemplare asupra naturii iubirii.