Frunzuliță măiestoasă,
Gheorghiță, te-am așteptat
Ca să-mi dai un sărutat,
Ca să-mi dai un sărutat.
Sărutatul ți l-oi da
Când o veni primăvara
Și-o-nverzi pădurea,
Eu atuncea ți l-oi da.
Gheorghiță, de când te-ai dus
Nu mai am nici spor la fus,
Suveicuța jos îmi pică,
Numai de-al tău dor, Gheorghiță.
Te aștept și tu nu vii,
Măi Gheorghiță, ochi căprii,
De cu seară până-n zori
Te aștept în șezători.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul și așteptarea față de Gheorghiță, care este plecat. Ea tânjește după afecțiunea lui și resimte lipsa lui în activitățile ei zilnice.
