Busuioc, floare cătată,
Hai, bădiță, de-mi arată
Unde ne iubeam odată,
Unde ne iubeam odată.
Biată poteceaua mea,
Cine-o mai umbla pe ea
Tot plângând și tânguind
Și de mine întrebând?
Bade, cine ți-a dat sfat
De-ai plecat și m-ai lăsat?
– Sfat mi-a dat frunza de fag
Să iubesc ce mi-a fost drag.
Sfat mi-a dat frunza de prun
Să iubesc și să nu spun,
Sfat mi-a dat frunza de nuc
Să iubesc și să mă duc.
– Vin’, bădiță, serile,
Mi-ascultă certurile,
Cum mă ceartă mămica
De ce ți-am dat gurița.
Fă-mă, mamă, ce m-oi face,
Fă-mă roata stelelor,
Drumul comănencilor,
Drumul comănencilor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și nostalgia unei fete după pierderea iubirii. Ea își amintește de momentele frumoase petrecute cu bădița și se întreabă cine îi va mai călca poteca. Versurile transmit un sentiment profund de regret și dor.