Frunzuliță mărăcine,
Supărată sunt pe lume
Frunzuliță mărăcine,
Supărată sunt pe lume
Că s-a-nsurat neicuța, măi
Și mi-a lăsat dragostea, măi.
Neicuță, de mă iubeai, măi
Nu plecai și te-nsurai, măi
Neicuță, de mă iubeai, măi
Nu plecai și te-nsurai, măi
Jalea și amarul meu, măi
Te-or blestema, neică, rău.
Nu credeam, neică, vreodată
Că-mi lași inima secată
Nu credeam, neică, vreodată
Că-mi lași inima secată
Nu credeam, neicuț-al meu, măi
Că n-ai să mai fii al meu, măi.
Dar nici când n-am să mă las, măi
Să-ți fac, neicuță, necaz, măi
Dar nici când n-am să mă las, măi
Să-ți fac, neicuță, necaz, măi
Mi-oi găsi un alt băiat, măi
Cel mai frumușel din sat, măi
Că pe cine am iubit, măi
Parte de el n-am avut, măi.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă supărarea și dezamăgirea după ce a fost părăsită de cel pe care îl iubea. Ea blestemă gestul lui și promite să se răzbune găsind pe altcineva, arătând că nu se va lăsa doborâtă de durere.