Frunzuliță, foi de prun, puișor
Neic-al meu de peste drum, puișor
Sărutați-aș ochișorii, puișor
Buzele și obrăjorii, puișor
Toată ziua trec la apă
De dorul tău, ca să-mi treacă
Toată ziua ud grădina
Numai tu porți toată vina.
Toată ziua trec la apă, puișor
De dorul tău ca să-mi treacă, puișor
Să ud floarea de bujor, puișor
Să-mi mai potolesc din dor, puișor
Iar tu neică să mă vezi
Să nu mai poți să lucrezi
Iar tu neică să mă vezi
Să nu mai poți să lucrezi.
Mândra mea de la Plenița, mândra mea
Nu mai căra cu cofița, mândra mea
Nu mai căra cu cofița, mândra mea
Apă, să uzi grădinița, mândra mea
Hai, mândruță, împreună
Hai să facem o fântână
Și-o căsuță mititea
Să trăim cu drag în ea
Hai, mândruță, împreună
Hai să facem o fântână
Și-o căsuță mititea
Să trăim cu drag în ea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de băiatul iubit, dor care o face să își petreacă ziua udând grădina. Băiatul o îndeamnă să construiască împreună o fântână și o casă mică, simbolizând o viață trăită în dragoste și armonie.