Vorbește lumea de mine
Că beau mult și nu-mi stă bine
Și iubesc mândre frumoase
Și vin tot mai rar pe acasă
Vreau să beau, să beau, să beau
Că numai o viață am
Că numai o viață am
Vreau să beau să chefuiesc
Și ce-i frumos să iubesc
Și ce-i frumos să iubesc
Eu nu beau de supărare
Nici că am zile amare
Eu nu beau să mă simt bine
Cu mândruțe lângă mine
Aș da toată băutura
Ca să-i opresc lumii gura
Dar n-ajunge băutura
Să-i opresc a lumii gura
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj care ignoră bârfele și se bucură de viață prin băutură și compania femeilor. El recunoaște că nu poate opri gura lumii, dar alege să trăiască după propriile reguli.