Din ceasul-n care te-am văzut,
Nu am odihnă nici minut,
Și nicăiri nu găsesc loc
Să dau astâmpăr l-așa foc,
Plec grabnic, când voiesc să șăz,
Când voi să plec, atunci m-așăz.
Deștept sunt, dorm, aievea-n vis
Chipul tău stă-nainte-mi scris!
Cu orice om mă întâlnesc,
Întâi de tine-oi să-i vorbesc,
Oricum simț bine, ori simț rău,
Spui, cer, chem, cânt numele tău.
Dar când te-ntâmpin undeva,
Râz, plâng, încep a tremura,
Și gata fi prea vorbitor,
Vrând mil’ a-ți cere l-al meu dor,
Când sunt aproape s-îndrăznesc,
Cuvântul-mi piere, amuțesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie stările contradictorii și intense ale unei persoane îndrăgostite. Emoțiile copleșitoare o fac să piardă controlul și să amuțească în prezența persoanei iubite.