În ce viață, în ce lume,
În ce infern sau paradis,
Îți vei mai aminti de mine
Să nu rămână doar un vis?
Ca adierea vântului,
Ca un ropot de ploi,
O clipă a trecutului
A mai rămas din noi.
Tu ești a primăverii floare
Ce-aduce raiul pe pământ,
De fericire născătoare,
Călătoresc, nu ține-n gând.
Eu sunt un strop de apă
Ce se filtrează în pământ,
Un călător ce își adapă
Sufletul din când în când.
O clipă ai însemnat
Cu zâmbet a mea viața
Și o viață m-ai lăsat
Făr’ de zâmbet, făr’ de dulceață.
Mai vreau, din timpul tău
O clipă, să-nsemne mereu
O clipă-n care să-mi oferi
Dulci sărutări și mângâieri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a retrăi momente pierdute cu o persoană dragă. Naratorul își amintește cu nostalgie de o clipă de fericire și tânjește după dulceața și mângâierile pierdute, reflectând asupra impactului pe care această persoană l-a avut asupra vieții sale.