Am rănit inima mea, am rănit inima ta
Ardeam de nerăbdare să mă cert cu cineva
Ai rănit inima mea, ai rănit inima ta
Când ai lăsat mânia să ardă dragostea ta.
Am momente când mânia pune frică în mine
Am momente când rușinea arată către mine
Am momente când nu mă recunosc
Când mă transform și scuip venin spre alții fără rost
Uneori îmi vine să m-arunc în larg spre mare
Să-mi fac inima bucăți, trupul să-mi ardă în soare
Dar sunt un om, ce greșește mai mereu
Sunt o mână de pământ, sunt trup din Dumnezeu
Dar mânia naște ură, oferă palme peste gură
Lacrimi fără măsură cu fiecare lovitură.
Aș vrea să stea lumina pe fața mea
Să aduc pace când mânia face din mine ce vrea.
N-o să las mânia să ardă-n mine ce-i mai bun
N-am s-o las să-mi preschimbe inima în scrum
Vezi tu e cam ușor de zis dar greu de făcut
Decât să dai un pumn pe-obraz, mai bine dai un sărut
Mânia-ți lasă sechele, ție-se din suflet prin piele
Aduce multe probleme ce scaldă furia în ele.
Spune nu ți-e mai bine fără ură, când pieptu-i ușurat fără mânie și minciună?
Spune, nu ți-e mai bine cu ai tăi la masă și când ești la necaz fii sigur că tot lor le pasă.
Am să îngrop mânia ce-a mușcat tare din mine
Dar colții ei de câine nu mi-au pus pe masă-o pâine.
Am rănit inima mea, am rănit inima ta
Ardeam de nerăbdare să mă cert cu cineva
Ai rănit inima mea, ai rănit inima ta
Când ai lăsat mânia să ardă dragostea ta.
Am uitat de frații mei, de cartierul cu alei
Obișnuiam să râdem noaptea până la ora 3
Dar acum nu ne vorbim, ne evităm mereu
Cum evită Cain, fața lui Dumnezeu
Poate să cadă luna, cu cerul înstelat
Poate să plângă ploaia, pe un obraz uscat
Poate să cadă frunza, să moară un copac
Mânia n-o să moară, cât încă e un păcat
Și trag de mine-mi leg sufletu-n funii
Ma roagă inima să n-o mai mânii
Că am strivit corola de lumină lumii
Și-acum îmi plâng de milă, când stau la porțile minciunii.
Am rănit inima mea, am rănit inima ta
Ardeam de nerăbdare să mă cert cu cineva
Ai rănit inima mea, ai rănit inima ta
Când ai lăsat mânia să ardă dragostea ta.
„Dați cinste Fiului ca să nu se mânie și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă. Ferice de toți câți se încred în EL.”
[Psalmi 2:12].
Am rănit inima mea, am rănit inima ta
Ardeam de nerăbdare să mă cert cu cineva
Ai rănit inima mea, ai rănit inima ta
Când ai lăsat mânia să ardă dragostea ta.
Sensul versurilor
Piesa explorează efectele distructive ale mâniei asupra relațiilor și asupra sufletului. Vorbește despre regret, dorința de pace și găsirea alinării în credință.