Strofa I.
Gânduri, senzații, și spații închise,
Viața ta: O sumă de eșecuri prezise.
Fără fișe, fără vise noaptea,
Soluția moartea,
Las-o morții eu de viață,
Generații de pastilați,
O bombă, un ceas, o mie de oameni nevinovați,
Indicii despre mine,
În cuvinte puține,
Banii-s o problemă..
Ar putea să vindece în scurt timp o eczemă,
Griji, jeansi, mingi te pun în schemă.
Da e.. dar taie cărțile,
Oamenii și hărțile,
Jumătățile și părțile,
Ție-ți plac doar dumele,
În viață e de ajuns să-ți citești doar numele..
Pune-ți șapca în cap..
Totu-i simplu de fapt,
Bea apă..
Scapă..
Și întovărășește-te cu defectele,
Să poți să le schimbi strivind insectele,
D’aia..
Ca să fiu în temă cu piesa ar trebui să șterg tot și să rup foaia..
Refren X2:
Vremuri bune vin, vremuri bune trec..
Aș putea să stau, aș putea să plec.
Când problemele nu se mai opresc,
Infernul devine firesc, devine firesc..
Strofa a II-a.
Poate toate trec într-un final în spate,
Îmi port propria cruce-n spate,
Spinii mă fac să scriu din inimă
Te holbezi degeaba..
Când scriu, închid ochii și-l las pe Cel de sus să-și facă treaba.
Mă așteaptă noi perspective,
Nu o să tac nici după un pumn de sedative,
După-un kil de salive,
Înconjurat, pe stradă, când merg, de zombi pe pilot automat,
Dumnezeul lor e-un tonomat cu fișe.
Tre’ să lupți ca să poți să-ți permiți vise.
În orașul cutiilor,
Bătrâni morocănoși construiesc orașul copiilor.
Tot e un show,
Drame puse-n rame pot deschide-un cont nou,
Utopia-i bomba,
Din dragoste se storc lacrimi cu pompa,
Producătorul trage coca cât îl ține trompa..
E vremea posibilor,
Venituri de pe urma depresivilor.
America-i ziua de mâine,
Americanii servesc Prozac pe pâine.
Grijile aduc părinți în ultimul hal,
Scări de bloc aduc a holuri de spital,
Poate că de fapt asta înseamnă normal..
Tocmai am terminat strofa,
Subit a trecut ceața,
Totu-a fost un vis, am 21 de ani și a venit dimineața,
Trăiți-vă-n p*la mea viața..
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură și deziluzionantă, în care individul se luptă cu propriile gânduri și cu o societate problematică. Refrenul sugerează o acceptare a acestui "infern firesc", dar și o posibilitate de a alege între a rămâne sau a pleca.