Departe undeva, aud zgomot de uși ce se-nchid,
Văd oameni ce-ar părea că ascund tot ce simt,
Prin măști de carnaval mă privesc ochi ce nu pot visa,
Prin geamuri de cristal, ochi ce nu pot vedea.
Luminile se sting, noaptea cade pe străzi,
Dar noul labirint n-are Exit, ci gărzi,
Pe tot ce-avem ne-am pus o parolă, un cifru, ceva,
Sub ele ne-am ascuns chiar și inima.
Povești ce dor și pe care le știi,
Mai cred într-un răsărit,
Mai sper că-n zori va fi o nouă zi,
O zi cum noi ne-am dorit.
Iubirile se scriu, ne-ntâlnim într-un spațiu virtual,
Ce pare-atât de viu, anonim și egal,
Azi nu mai știm de când stau închise-ntre frig și fiori,
Dorințe ce n-ajung nici în vis uneori.
Povești ce dor și pe care le știi,
Mai cred într-un răsărit, (răsărit)
Mai sper că-n zori va fi o nouă zi,
O zi cum noi ne-am dorit.
Las ieri și azi în urma mea,
Căci, după noapte nu uita,
Începe-o nouă zi.
O nouă zi!
Povești ce dor și pe care le știi,
Mai cred într-un răsărit, (răsărit)
Mai sper că-n zori va fi o nouă zi,
O zi cum noi ne-am dorit.
Povești ce dor și pe care le știi,
Mai cred într-un răsărit, (răsărit)
Mai sper că-n zori va fi o nouă zi,
O zi cum noi ne-am dorit.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre sentimentul de deconectare și alienare în societatea modernă, dar păstrează speranța într-un viitor mai bun și un nou început. Caută lumina și posibilitatea unei "noi zile" în ciuda greutăților.