Cine ești, de fapt? Eu nu te recunosc
Și am impresia că vorbele-s de prisos
Mi-ai promis încă de când eram mai jos
Că o să mă duci pe culmi pe care nu am mai fost
Și am crezut în tine, am sperat în tine
Ai fost scăparea mea când mă credeam un nimeni
Mi-ai vândut iluzii fără notă de plată
Și cum vorbeam despre tine n-am mai vorbit vreodată
Dar ți-am văzut latura rea
Chiar dacă nu credeam că ai și așa ceva
Ai băgat prea multe persoane în viața mea
Și am văzut cum arată falsitatea
Pretexte, motive, toate preventive
Că banul vorbește când e vorba de reușite
Și la tine tot timpul a contat succesul
Pentru unii nici atunci când l-ai oferit n-a fost destul.
Dar eu nu vreau să te las
Să ademenești suflete și să le arzi
Știu că timpul e limitat
M-ai purtat prin atâtea locuri și tot n-am renunțat x2.
Dar mi-am dat seama prea târziu
Că marele meu vis se colorează în cenușiu
Era ceva pe termen lung
Și la momentul respectiv nu-mi doream să îmi asum
De ce să îți ofer tot și să mă iei de prost?
Să mă transformi în marionetă cu impresii de actor
Să îmi dai un reflector, o scenă a mea și un microfon
Să cred că sunt de capul meu când deasupra am un patron
Eu n-am buton, sau panou de control și nici nu vreau
Păstrează tu faima că banii oricum pleacă și eu îți spun ceau
Totuși încă mă atragi chiar dacă vreau să mă retrag
Și câteodată cea mai mare dorință e să dispari
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de o persoană sau o situație care inițial a promis mult, dar s-a dovedit a fi falsă și manipulatoare. Vorbitorul se simte folosit și trădat, dar în același timp, încă atrase de promisiunile deșarte.