Hootz – Alvin Merge Înainte

Ref X2
Ăsta nu-i un joc,
E o destinație către centrul de greutate ca un mijloc
De transport, prin drumuri rupte, dar când treci,
Echilibru? Extenuare? Ai grijă ce alegi!.
I:
Pornesc la drum cu toate roțile în funcțiune,
Făcând slalom printre bețe băgate cu răutate de lume,
Văzând că nu totul e frumos ca în spectacole,
Nu mă plâng chiar dacă dau mereu de obstacole,
Fac un pas înapoi, și găsesc o soluție,
Cu monitoarele bulite, tot vin cu o rezoluție,
Trec, peste impedimente ca un atlet și creez,
Un loc ferit de răutate, în care meditez,
O secundă și găsesc, unelte să relatez,
Vociferez ceva cai verzi, și apoi mă upgradez.
Mă revezi pentru moment cum am fost anterior,
Tare pe picioare! Și nu te iau peste picior,
Dar tre’ să avansez rapid că efectul luat în plin,
Nu durează mult ca plăcerea adusă de un viciu.
Deci bazat pe două bețe fac tranziție mai ușoară,
Mă joc sau nu? Nu las efectul ludic să dispară, că..
Ref X2
Ăsta nu-i un joc,
E o destinație către centrul de greutate ca un mijloc
De transport, prin drumuri rupte, dar când treci,
Echilibru? Extenuare? Ai grijă ce alegi!.
II:
Gândurile negative, își fac încet apariția,
Nu le dau importanță, astfel, își schimbă poziția,
Încercând repetiția, le confirm și dispariția,
Redefinind condiția și eliberând partiția,
Următorul pas, se îngroașă caterinca,
Și încep să se alerge ca șoarecele și pisica.
Drumul se îngustează, deci e timpul de cules,
Floarea care prin aspect, eliberează un acces
La, următoarea fază, care coincide,
Cu un dans ce mă deschide, neeclipsat de idei stupide,
În ritmuri rapide, avid de individe timide,
Cu efecte întârziate, ca ciclul la gravide,
Totul e ușor, merge ca idee de titlu,
Precum fosta trupă a lui Smiley e la fel de Simplu,
Cu imaginație bogată, dar sărac cu greul,
Ca un drogat ce vrea „ratis”, că îi lipsește G-ul.
Ref X2
Ăsta nu-i un joc,
E o destinație către centrul de greutate ca un mijloc
De transport, prin drumuri rupte, dar când treci,
Echilibru? Extenuare? Ai grijă ce alegi!.
III:
Dacă ești om bun, în general găsești bine,
Când pui lucruri pe picioare, unele merg de la sine,
Fiecare gând când ia viață, primește glas,
Și în ritmul lui Bosquito devine Pas cu Pas,
Cu ochii ațintiți spre scopul pe care l-aș avea,
N-arunc vreodată prosopul, n-o să fiu pus la podea!
Neînvins de piedici, vieții i-am rupt costumul,
Și neoprit de câinii care latră, îmi continui drumul,
Am imaginea perfectă, cel mai bun deznodământ,
Visător cu capu-n nori, dar cu picioarele pe pământ,
Iar ce urmează, vom avea în vedere,
Însă acum e momentul să mă retrag în tăcere,
Doar la liniște, că plăcerea dusă la extrem,
E egal cu zero ca decorația post mortem,
Dau cu pace pentru voi, acum în încheiere,
Eu sunt Alvin Capon, mi-a făcut plăcere, vere.
Ref X2
Ăsta nu-i un joc,
Pe viitor dacă o să am un pic de noroc,
Cam, asta ar fi principala dintre ținte,
Veveriță pe sens unic, Alvin merge înainte!