Am rămas doar noi,
Deși în jur e-atâta lume care,
De-un milion de ori,
Au ascultat povestea noastră tristă
Și s-a minunat
Că încă nu s-a terminat
Că mâinile se mai ating ușor în timp ce ochii noștri se privesc..
Am rămas doar noi.
Ei care privesc
Nu pot cuprinde-n mintea lor nimic
De ce mai stau și mă alint?
De ce zâmbesc și mă prefac că înțeleg când spui cuvinte dulci?
De fapt nu înțeleg nimic
Tu vrei să fugi de fapt
Tu vrei să se termine acum
Iar eu încerc ca un nebun să te opresc
Ca un nebun încerc să te opresc.
Refren:
Stai, nu poți să pleci așa
Stai, fără să-mi lași ceva
Stai, nu poți să pleci așa
Ești tot ce mai am..
Ești tot ce mai am..
Însă dacă vii
Nu am să-ți spun nimic, să știi
Din toate cele care ne-au mințit
Nu am să-ți spun nimic din cele care viața ne-a schimbat
Și ne-au îndepărtat
Încrederea din noi s-a destrămat pe veci
Și am ajuns ca un nebun
Să încerc să te opresc acum
Ca un nebun încerc să te opresc
Refren:
Nimeni nu ne-a întrebat
Câtă vreme a trecut,
Fiecare separat,
În întreg nu am crezut
Viața lângă mine-a stat
Lângă tine-a început
Ca un nebun te chem acum
Ca un nebun te chem acum
Refren:
Ne vedem mereu și spunem lucruri care, fără voia noastră, au murit demult. La fel și povestea asta care-a început să ne despartă în loc să ne apropie..
Sensul versurilor
Piesa descrie disperarea și regretul unei persoane care se confruntă cu iminența unei despărțiri. Naratorul se simte neputincios și încearcă disperat să oprească inevitabilul, în timp ce recunoaște că relația s-a deteriorat iremediabil.