Spune-mi ce vreau să aud, că mă iubești mai mult!
Până nu-s devorat de propriul gând, și pierd ce am avut.
Nopțile parcă sunt mai reci, mă simt străin..
Și o ploaie-mi spală rănile, dar plouă cu venin.
Și-apoi a apărut, primul meu înger pe pământ,
Ce-a rezistat, și n-a murit, dar m-a rănit și l-am jignit.
M-am răzbunat, l-am umilit, l-am strâns de gât și l-am lovit.
Și-apoi a dispărut, că cică aveam de suferit.
La nici un an, a revenit, cu-același zâmbet m-a topit,
Și-am acceptat întoarcerea, știind c-a fost tot ce-am iubit.
…. Dar mintea iar s-a-ntunecat, și totul s-a schimbat
Și ne-am rănit din nou prin vorbe, după care am renunțat.
Iar inima.. Inima încă-mi tremură,
Și am văzut acele ceasului cum șterg ce am creat.
Nu mai încerc din nou, nu mai am sânge în stilou,
Și-un sfat mi-ar fi antifonare, când mă pierd de la ecou.
N-o să mai țin de lanțuri, gonesc suflete chinuite!
Am avut cuget de lemn și-am închis ochii la termite.
Îmi recunosc vinovăția, Îmi cer iertare, uită-mă!
Gonește-mi spiritul în iad, trimite-mi moartea, urăște-mă!.
Și-acum privește-n jur, vezi? E curat, nu mai e sânge,
Blesteme mie c-am cusut răni cu pene de înger..
Sunt calic la vindecare, și încă plâng de la durere
Eram sătul să-mi pierd lumina, eram sătul să pierd putere..
Nu e totul metaforic, vorba vine, încă mă macină
Și nu scriu să se prindă oricine, sau să umplu o pagină,
Am iubit pan-la apogeu, și apoi mi-am prefăcut orbirea
Am crezut că am control, dar eu m-am pierdut cu firea..
Știam povestea, dar am omis capitole,
Și-am rupt file inutile, ca să-mi fac din ele filtre
Ramam copil, n-o să mă schimb pentru nimic!
Și-mi pare rău că nu sunt exact ceea ce tu ți-ai dorit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și durerea cauzată de o relație tumultoasă. Naratorul își recunoaște greșelile și impactul negativ asupra persoanei iubite, implorând iertare și acceptând consecințele.