Hash – Povestea Part. II (Vrea)

Strofa I.
A început prin a se naște viu, prima greșeală,
Apoi și-a făcut prieteni, 7 ani, până la școală,
A-nvățat să fie primu’, într-o clasă banală,
Printre ultimii mereu, în a lui clasă socială,
O fire simplă, dar complexă, greu de citit,
Își iubește semenii, nefiind vreodată iubit,
I-a plăcut fotbalul, nu și-a permis păcat,
Banii rezolvă tot, știi? E de c***t..
A căzut, s-a ridicat, dar mai des cade,
Se luptă cu focul mereu și mereu se arde,
Are ochii tulburi, sufletul plin de venin,
Iadul lui e aici, trăiește un continuu chin.
Era plăcut de toți, până se deschidea,
Ca o carte-n fața lor, îi place sinceritatea,
Își deschide sufletul, ce greșeală fatală,
Că-i o carte fără cotor ce pe vânt rămâne goală..

REFREN (bis).
Vrea doar sinceritate, nu cere mult,
Vrea sentimente sincere, nu vorbe-n vânt,
Vrea armonie-n juru’ lui pe pământ,
Și să nu-și mai simtă sufletul vreodată plângând.

Strofa II.
Știu, băieții mari nu plâng,
Dar se descarcă uneori când prea multe se strâng,
Condamnat la viață, descoperă subit,
Că de când a primit-o, zi de zi moare câte un pic..
Primul eșec în dragoste, primul frate pervers,
Își continuă drumul după ce la ochi s-a șters,
Ajunge la liceu, cei mai frumoși ani,
Poate pentru alții, el n-a valorat doi bani,
Se-ndrăgostește iar, avea fericire-n glas,
O perioadă scurtă până a văzut că s-a ars..
A devenit o stâncă, e ceva normal,
Avea părți ascuțite ce răneau fatal,
Era un trandafir, dar dinala uscat,
În școala vieții zi de zi ai ceva de-nvățat.
S-a-ndrăgostit de muzică, devenise mai tare,
Și folosea indiferența ca autoapărare.

REFREN (bis).
Vrea doar sinceritate, nu cere mult,
Vrea sentimente sincere, nu vorbe-n vânt,
Vrea armonie-n juru’ lui pe pământ,
Și să nu-și mai simtă sufletul vreodată plângând.

Strofa III.
A terminat liceul și simte falsa libertate,
Conștient că-n România se târă pe coate,
Are un frate, ce-l ajută la greu,
Familia lui și încredere în Dumnezeu.
„Te iubesc pe bune” zicea din nou fără să știe,
Că avea să simtă iar durere și dezamăgire,
Scrie, da, se descarcă pe foaie,
Are durere în tot corpul, ca după bătaie,
Respiră greu, se simte ca la parnaie,
Are nevoie de-o schimbare, catalogat fraier,
„Nu merita” zicea, dar prea târziu, frățioare,
Războiul e în tine, ține-te pe picioare..
Și acum scrie, vrea să se mintă că-i bine,
Tu îl asculți acum, spunându-și povestea-n rime,
Dac-ai înțeles ceva, învață, bagă la cap bine,
E mai ușor să lupți c-o armată decât cu tine.

REFREN (bis).
Vrea doar sinceritate, nu cere mult,
Vrea sentimente sincere, nu vorbe-n vânt,
Vrea armonie-n juru’ lui pe pământ,
Și să nu-și mai simtă sufletul vreodată plângând.

VA URMA..