Când vorbești mă scobesc în nas
O să-mi amintesc de tine la parastas
Că în general nu țin minte
Proști ce nu au cuvinte
Să-mi spună că nu mă suportă
Plus că aveți minte de veioză
Vrei carne friptă?
F***-te pe priză
Și avem prost flambat la desert
Dar nu mănânc că mă-mbolnăvesc
Dau din caterincă în glumă
Mănânci p*** ca pe gumă
N-ai ce face
Când băiatu face
Mișto de tine ca de-un prost
Sunt caterincos, recunosc
Îmi spui că-s neserios
Bravo cuțu, ai un os.
Ți-l dau dacă nu mai mănânci scame
Că n-au consistență să-ți țină de foame.
Mai nou f***le mă evită
Mai ales care nu știu să-nghită
Fugi, că ai multă treabă
Cum îi zici tu la labă
Și spală-ți bine gura
Că o inspectează p***
Cu asta ești șah mat
Că nu mai ai glas
Sensul versurilor
Piesa este o tiradă sarcastică și vulgară, în care naratorul își exprimă disprețul față de interlocutor printr-un limbaj agresiv și umor negru. Tonul este arogant și superior, iar mesajul principal este umilirea și desconsiderarea celuilalt.