Eram un copil, dar nu ca toți ceilalți
Deși pe vremea aia eram la fel îmbrăcați
Toți aveam frați, ai mei erau obligați
Să aibă minim 2 copii și să fie angajați
Făceam belele ziua, jucam fotbal peste noapte
Cu sticlele marcate la coada la lapte
Și pufăiam Carpați, pasam între frați
Iar pe la 15 ani băgam în piept iarba și haș
Am umblat prin lume, prin cartiere cu renume
Unde poți fi stins, man, doar pentru niște glume
Am stat prin pușcării, am stat cu toți hoții
Cu toți criminalii și cu toți negrii
Am făcut de toate, frate, până la maturitate
Multe feluri de droguri, dar le vreau p-alea rulate
Am fost expulzat din state și ți-o spun cu sinceritate
Aș lua-o de la capăt, însă…
(2) Nu mai sunt copil
Dar am un înger.
Cu cicatrici și julituri adânci, cu amintiri de-atunci
Cu pumnii strânși și înjurături printre dinți
Prieteni cu nume de sfinți
Unii se pregăteau să devină vagabonzi, alții poate copii cuminți
Că fiecare e în goana după fericire
Încă din copilărie tre’ să găsești ce ți se potrivește ție
Fie că-i mănușă de catifea, fie de za
Fie cum o fi, știi că rămâne viața ta
Nu te mai poți juca nimic din ce te jucai cândva
Acum e la modă Pure și Magic, nu mai e Dava
Viața merge înainte de parcă ar fi cascada Victoria
Și noi odată cu ea evoluăm de la scânteie la stea
Ce-ți dau acum sunt bucăți din copilăria mea
Și-ți dai seama că n-aș schimba-o chiar dacă aș putea
Am un înger care-mi păzește strada și familia mea
Și e lângă noi atunci când lupta devine grea.
De mici copii ne dorim
De mici copii ne grăbim
Să creștem mari să fim
Puternici să facem tot ce poftim
Visăm la bani, nu visăm că peste ani
Dăm de responsabilități și de pești mai babani.
Aș zice de schimbări, de transformări
De o mie de răspunsuri și o mie de întrebări
Și despre cum începe lefter printre blocurile infecte
Un copil să se dezvolte și s-ajungă super șmecher
Știi, e chiar de jos, n-are nimic și-n timp
Învață strict că intuiția e instinct
Dar până atunci se lovește orbește de tot ce întâlnește
Și face, vorbește, drege, trece de lege
Alege, ține prelegeri, se-mbată, o face lată odată
Iar de la capăt, droguri la teastă-atac
Și după ce se-mbolnăvește, veste de-nnebunește
Începe, gândește, viitorul vital se trezește
Știi, e chiar de sus, minunea e de spus
Când un drum al cărui curs se schimbă brusc
În bine brusc, când mor de râs când mă gândesc că sunt tripat
Că am un înger bun, pazitor și adaptat.
(2) Nu mai sunt copil
Dar am un înger
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra copilăriei tumultoase și a tranziției către maturitate, marcate de greșeli și experiențe dificile. Vorbește despre importanța unui "înger păzitor" care ghidează și protejează în ciuda trecutului. Artistul își acceptă trecutul și vede o evoluție pozitivă, chiar dacă drumul a fost anevoios.