[Sişu]:
Am văzut oratori
Vorbind în gol
E nasol
Când n-ai destulă credință să ajungi la sufletul tuturor,
Poți să porți robă, să te-nfășori
În tricolor,
Dacă nu crezi ce spui, mai bine nu le spune nici lor,
E greu să porți povara demnității unui popor
Dar asta trebuie să faci dacă vrei să te numești conducător,
Istoria are un anturaj seducător,
Dar nu văd nicăieri niciun potențial Napoleon..
Chelner, toarnă coniac pentru senator
Că-i un domn,
M-a făcut să râd aseară la televizor
Vorbind de viitor
Cum nu m-a făcut să râd niciodată vreun alt bufon,
Și ăsta nici măcar nu-i fotbalist, e doar un baron,
Și n-are balon,
Are milion,
Are avion,
Așa că instalăm baterii de rachete anti-aeriene la sol,
Ca să-i punem la somn
Pe cei care ne adorm,
Cu povești parcă desprinse din „Coliba Unchiului Tom”.
[REFREN X2: Makru]:
Și-o inimă de piatră cateodată simte,
Și învață să se bucure de lucrurile simple,
Învață să privești în alte părți și să te-oprești,
Dacă nu știi să zâmbești,
Eu zic că nu știi să trăiești.
[Dragonu’]:
Okay!
Sunt ca zâmbetul lui Nadia Comăneci,
Ca toți cântăreții interbelici din ’30,
Cristian Vasile, Zavaidoc, Jean Moscopol,
E timpul pentru aplauze în ropot!
Sunt ca penița lui Agârbiceanu,
Ca Emil Gârleanu
Și Ionel Teodoreanu,
În cărți la școală, Moș Ion Roată și Unirea,
Pe TV-ul alb-negru, Angela Similea.
Odihnească-se în pace Cristian Nemescu,
Cătălin Hîldan, Teo Peter, Dem Rădulescu,
Laura Stoica, Gigel Dobrică și Dan Spătaru,
Nicolae Dobrin,
Jean Constantin..
E pentru toți care au trăit
Și care au murit,
Pe pământ românesc, dar mai ales pentru cei care au iubit,
Dedicație specială pentru toți care au zâmbit,
Fără zâmbetele voastre am fi fost mai nimic.
[REFREN].
[Stres]:
Sunt sătul de zâmbete din interes
Care te mint de nu te vezi
Fără dovezi
Și tu le crezi!
Vreau să am un zâmbet care strălucește,
Vreau să fiu la fel ca Eddie Murphy când zâmbește,
Ah! Vreau să văd zâmbind o țară,
Pilotu’ care zboară
Muncitoru’ care cară,
Țăranu care ară,
Un cântăreț cu voce rară,
Zugravu’ pe scară,
Vânzătoru’ din alimentară..
Ah! Vreau să ne zâmbim
Când ne privim,
Asta ne face umani, așa suntem făcuți să fim!
Inocenți ca zâmbetul de copil
În cofetărie,
Eu am un zâmbet pentru-ntreaga Românie.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus României și oamenilor săi, celebrând zâmbetul ca simbol al speranței și rezilienței. Artiștii își exprimă dorința de a vedea o țară zâmbitoare, în ciuda greutăților și a dezamăgirilor.