Mai du-te pe-acasă
Stai singură-n camera ta
Ai vrut să fii liberă
Cred că n-ai ce regreta
Dacă tot ce ne-a legat
Au fost simple vorbe
Mi-atârn singurătatea la gât, ca un glonte.
Acum poți să spui orice,
Exersează în oglindă.
Ai crezut că-i altul mai bun
Hai, du-te și caută-l!
Oricum e prea târziu,
Ai rămas doar un nume
N-am chef să te amăgesc
Nu îmi arde de glume.
Nu pot să te iert pentru tot ce mi-ai spus.
Nu pot să iert, ceea ce ai făcut
Stau pe același loc
În același troleibuz,
Dar tu nu mai ești lângă mine
Nu te mai aud.
Anii au trecut
Și din când în când
De tine, îmi aduc aminte.
Dar ochii nu te mai văd,
Iar mâna nu te mai simte.
Am fost disponibili atunci
la prea multe tentații
Păcat că n-am putut
să facem față vieții.
Nu fii tristă, suntem tot mai aproape
De paradisul în care împreună or să ne îngroape
Nu fii tristă, suntem tot mai aproape
De paradisul în care împreună or să ne îngroape
Împreună..
Împreună.. mereu vom fi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și singurătatea după o despărțire. Naratorul reflectă asupra relației pierdute și a imposibilității de a ierta, acceptând un viitor incert, dar etern împreună cu persoana pierdută.