I:
Te uiți pe vizorul vieții, nu vezi nimic
Ai tras un fel de loz în plic la loteria dimineții
În plină noapte, departe, și totuși aproape
De tine
Paharul din prelungirea mâinii te susține
Privesc la tine, prietene, și văd peretele
Ca valul spre malul unei mese alese
La întâmplare, la care
Altcineva omoară timpul adormit peste pahare
Ai parte de șoapte numai de tine auzite
În mine ajung, privindu-te cum sugi paharele prea pline
Și vine, cum apare dimineața plin de cearcăne și drumuri
Spre un closet infect, sub becul care măsoară printre zeci de fumuri
Ai atâtea de spus, dar peste vorbe curge vinul sec
Petreci fără cuvinte, cu minte te îneci
În amintiri, trăiesc departe
Pomeni, vise nenumărate, sparte.
Refren:
Te-ai întors pe dos, și-a fost frumos să vezi
Că ceva lipsește
Sufletul ți-a fost furat, neîncetat îți spui…
Te-ai întors pe dos, și-a fost frumos să vezi
Că ceva lipsește
Sufletul ți-a fost furat, neîncetat îți spui…
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE.
II:
Din când în când îți alunecă un gând
Și-ncepi să judeci strâmb
Tripat de ce se-ntâmplă pe pământ
Sufletul ți-a fost furat sau abandonat
Sau poate pe un colț de masă, pe o notă consumat
E greu să mai respiri, sufocat de amintiri,
Analizat de priviri ca într-o temniță fără ieșiri
Ești doar un șoarece într-o mare capcană
Într-o lume banală, parodia generală
Alegerea e a ta când au ales asta alții
Îți analizezi mai aspru aliații
Și ca și cum nu ar ajunge această lume-anostă
Am să-ți dau desigur, încă o veste proastă
Se trage linia, dar nu te lași, se trage pentru tine
Tot ce-ai făcut o să conteze la final, știi bine
Îți sună-n cap fără să te deștepte
Același pesimist, trăiește, plătește.
Refren.
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE.
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE, PLĂTEȘTE
TRĂIEȘTE..
TRĂIEȘTE..
PLĂTEȘTE..
PLĂTEȘTE
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om prins în vicii și amintiri dureroase, incapabil să scape de ciclul monoton al existenței. Refrenul subliniază ideea că, indiferent de eforturi, trebuie să trăiești și să plătești prețul, sugerând un sentiment de neputință și acceptare amară a destinului.