Refren X2 (Sketch):
Astea sunt povești despre noi
Despre tine, despre voi
Străzile-s pline ochi, iar noi
Bârfim cu ochii goi
La vremuri din trecut
Gândind la Viața de Apoi
Într-un continuu război…
Jager:
Prin jungla de betoane,
Plină de tonuri și de toane
Cu mulți gata să tacă, și mulți gata să toarne
Indiferent că-i zi sau noapte
Pe-aicea niciun ochi nu doarme
Printre arme și karme…
Gabori cu bulane-și iau cele mai grele dosuri de palme…
Povești spuse prin țeava puștii, ce ne șoptesc is drame
Când puștii pentru grame
Țintesc în top și-n dame…
Copii ce ieri băteau mingea p-afară
Astăzi își bat nevestele până când le omoară…
Totu’ e o rutină ordinară
Că totu-i limitat doar la o scară socială
Care nu urcă, da’ nici nu coboară
Având doar o singură treaptă…
Pe-aicea calea dreaptă-i cea dictată de majoritate
Și noțiunea de dreptate-n unanimitate
E aia pe care-o impui cu pumnii…
Bine-ai venit în cartieru’ meu de la capătu’ lumii!
Profile reci, încă de mici
Punem pe file-ntregi tot ce-am văzut p-aici
Muncind cot la cot cu părinții
Că n-am fost fii de regi ca prinții…
O singură lege-i de bază: Orice-ar fi nu minți,
Că-ți pierzi și reputația și dinții!
Refren X2.
Sifu:
Aici întoarce uliu’, e cartieru’ meu de la marginea prăpastiei
Unde dacă tu te urci pe bastie, ești în bătaia praștiei
Ești ca o așchie, zbori după cum bate vântu’…
Și să te ferească Sfântu’ de gânduri
Cu oameni care calcă degeaba pământu’
E ca și cum ți-ai săpa singur groapa și ți-ai pregăti și scânduri…
Că ăștia de pe-aici nu prea au mare lucru de pierdut!
C***e, e simplu: te-am prins, am plecat, te f*t!
Și știi că n-ai cum s-ajungi cu p**a-n cur în Rai
O să zici că-i vina lor… Da, da’ tu ce căutai?
Nu știai s-ai grijă cu cine și cum o dai?
Boy, get high! Cam asta-i tot ce știi să faci pe-aici
Te combini la droguri după blocuri cu amici
În loc să te duci duminica la beri și mici
Cu frații… C-amicii-s primii care pleacă dacă pici!
EyeKon:
« Totu-i o apă și-un pământ aici
Atâta timp cât e noroi pentru toți, cu toții sunt amici
Da’ nu prea ai, de-aia cu toții sunt calici »
Așa-și spunea când și-a promis c-o să plece de-aici…
Uneori ținea fără să vrea prostia și foamea
Știe mai bine decât ar vrea ce-nseamnă drama
De la 16 ani, pământu’ i-a-nghițit buricu’
Și-avea nevoie de el, ca de tine-acu’ fii-tu…
Nu știi tu, păcat, ei au rămas tot trei
Că după sărăcia parcă se mutase cu totu’ la ei…
Restu’ vieții începuse cu iz de grații
Că printre prăpădii la bloc se conturau capii
Și pionii, tati… Deja visa la alt nivel
C-avea deja mâna făcută pe chioșcurile din cartier…
Și tot pe val, tot departe de mal
Pan’ la primu’ foc pe plan vertical, șoc!
La secție, la recital, poc!
La tribunal, și stop joc!
I-au dat cu suspendare, frate, mare noroc…
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de cartier, cu sărăcie, violență și lipsa de oportunități. Vorbește despre cum oamenii se luptă să supraviețuiască și despre alegerile pe care le fac pentru a o face.