E pierde-timpul gen, freacă p*la gen,
pierde-vara gen,
nu prea i-a plăcut la școală,
trage la sală gen,
se umflă cu oxigen,
nu salută din sprânceană, doar din abdomen gen,
cercetează orice teren gen,
e mereu pe fază, așteaptă doar un semn gen,
toată lumea e pe jos, lacrimogen gen,
că e praf și l-au ars ca pe polen gen,
e fenomen.
Imaginează-ți-l cum vine, mersul lui de J Bravo,
se remarcă în mulțime, specimen,
ca el există doar în filme de categoria a III-a,
dar în fine, cică zice că are o fată pe genul lui gen,
très jolie ca Angelina Jolie fără sutien gen,
pe lângă silicon și colagen gen,
varsă milioane, întreci în club pe Cola gen,
mai mult decât mondeni, se potrivesc perfect în Porsche-ul ei Caen gen,
și cică scoate la vânzare un teren gen,
ca să-l mute din Berceni în Cotroceni gen,
pe Eugen.
Și gen s-a trezit la realitate gen,
a zis că vrea să se pună pe fapte gen,
s-a angajat în schimbul III de noapte gen,
ca ziua se deșteaptă-n facultate gen,
pierde timpul, freacă p*la gen,
pierde-vara gen,
mult mai rău ca prima oară.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj tipic care își pierde timpul și visează la o viață mai bună, dar rămâne blocat în rutină. Ironia este prezentă prin contrastul dintre aspirații și realitate.