Ierusalim – Psalm 40.
„Îmi pusesem nădejdea-n Domnul
Și El, s-a plecat spre mine
Mi-a ascultat strigătul,
M-a scos din groapa pieirii
Din fundul mocirlei
Mi-a pus picioarele pe stâncă
Și mi-a întărit pașii
Mi-a pus în gură o cântare nouă
O laudă pentru Dumnezeul nostru”: Psalm 40:1-3a.
Eu mi-am pus nădejdea-n Domnul
Și spre mine el s-a aplecat
M-a scos din groapa pieirii
Sufletul El mi-a înviorat
„M-ai izbăvit, o Doamne”
Sufletul meu vesel cântă
Inima mea te mărește
Căci m-ai izbăvit.
// Să se veselească-n Tine
cei ce te caută în viața lor
Răscumpărații tăi să strige:
Mărit să fie Domnul Dumnezeu // bis.
M-ai chemat cu voce blândă
Și m-ai pus pe albă stâncă
Eu ți-am mulțumit, o Doamne,
Și-am răspuns chemării Tale
Te-ai îndurat de mine
Cu mare credincioșie
Și prin marea-ți bunătate
Tu m-ai izbăvit.
Fericit e omul care
În Domnul nădăjduiește
El ascultă de-a Lui lege
Și în om nu se încrede
Multe-ți sunt minunile
Mari îți sunt planurile
Din tot ce faci Tu pentru mine
Nimeni nu-i ca Tine.
~ Amin ~
Sensul versurilor
Piesa exprimă încrederea în Dumnezeu și recunoștința pentru izbăvirea și ajutorul oferit. Versurile subliniază importanța credinței și a ascultării de Dumnezeu, evidențiind minunile și planurile Sale mărețe.