Din Siret, până la Prut,
Șapte mândre am avut.
O româncă și-o herțeancă
Și una basarabeancă.
Pentru mândruța din deal
Mi-am vândut calul bălan.
Și i-am cumpărat mărgele
Să-mi dea buzele de miere.
Și basarabeanca mea
Tare bine mă ținea.
Ma hrănea cu mure coapte,
Ma pupa și zi și noapte.
Când eram cu punga plină
Aveam mândrele la mână.
Când era la jumătate
Ma țineau ele la spate.
Și când punga s-a golit
Mândrele m-au părăsit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care a avut șapte iubite, dar care l-au părăsit când a rămas fără bani. Versurile exprimă dezamăgirea față de interesul material al femeilor și pierderea iluziilor legate de dragoste.