Iubit muritor,
Astăzi am primit,
Prin poștia cerească,
Biletul tău pornit
Din Țara Românească.
Odată cunoșteam
Sub nume de roman
Un preaputernic neam,
Al lumii crud tiran;
Neam ce-l credeam pierit,
Căci nu l-am mai zărit;
Și până-ntr-ast minut
(Mă jur pe al meu nume)
Eu nici aș fi crezut
Că existați pe lume;
Dar de vreme ce scrieți
Voi trebuie să fiți.
Numai nu înțeleg cine v-a putut spune
Că aveam pentru glob intenții așa bune.
E netăgăduit
Că-a lui desființare
De timp nepomenit
Mi-era în cugetare,
În cerc tot vicios
Văzând că se-nvârtește
Și omul păcătos
În rele mult sporește,
Văzând că jos la voi mulți oameni mari și buni,
Lumii folositori, au trecut de nebuni,
Au fost persecutați
În vreme ce-au trăit
Și foarte lăudați
După ce au murit.
Eu prea rău am urmat,
Când am lăsat odată
Pe Noe de-a scăpat
Cu luntrea-i deșelată,
Căci știi ce a făcut
Cât liber s-a văzut?
El a sădit o vie
Și-a căzut pe beție!
Iar cu fetele lui
Ce-a mai făcut nu spui.
34d9
Iar de atunci încoace din el câți s-au prăsit.
Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit;
Soarele-au spăimântat prin lupte și omor,
Pentru globul pământ, ce nu era al lor.
Căci socotesc că știi, nevoie n-am să-ți spui
Că nu e-al vostru el, ci voi sunteți ai lui.
Apoi v-ați apucat
Cerul de-ați spionat,
Prin sticle cercetând
Ce avem noi de gând,
Ce fel ne preumblăm,
Până și ce mâncăm.
Ba încă ați scornit
Feluri de secături,
Și pe voi v-ați numit
Alese creaturi!
Acestea, drept să spui, eu nu le sufeream,
Și răzbunarea mea în taină pregăteam.
Dar fiindcă îmi scrii că sunteți ocupați
Proastelor voastre legi spoială să le dați,
Fiindcă ai cerut sorocul mărginit
De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit
Și-o grațioasă stea dintr-ale curții mele,
Pentru câțiva poeți ce casc’ gura la stele,
Mă-nduplec în sfârșit, astâmpăr al meu foc,
Îmi pui caii la grajd și coadele la toc.
Numai luați măsuri, gândiți și căutați
De indulgența mea acum să profitați.
Căci dacă spre pământ vreodată m-oi porni,
Va pot încredința că bine nu veți fi.
(Scris în palatul nostru de vară.)
mai
Sensul versurilor
O cometă răspunde unei scrisori de pe Pământ, exprimându-și dezamăgirea față de acțiunile omenirii de-a lungul istoriei. Deși inițial intenționa să distrugă planeta, cometa este convinsă să amâne judecata, oferind o șansă omenirii să se îndrepte.