Domnului.
M-am silit totdeauna să-mi dobândesc bun nume,
Și prin purtări cinstite să mă cinstesc în lume,
Fără să am mândria să zic c-am izbutit.
Dar de când luai știre că tu, și-alții ca tine,
Mă defăimați în obște și vorbiți rău de mine,
Încep să mă cred singur de ceea ce-am dorit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea naratorului față de răspândirea unor zvonuri defăimătoare despre el. Inițial, s-a străduit să-și construiască o reputație bună prin onestitate, dar acum se simte descurajat de faptul că alții îl denigrează, ceea ce îl face să-și reevalueze propriile realizări și aspirații.