Cântec vechi.
La curte la Ștefan-Vodă
S-au strâns boierii la vorbă;
Stau închiși, se sfătuiesc:
Ostașii la uși păzesc.
Crez, vreun bine nu gătesc,
Ce știi ce mai născocesc!.
— “Beți, boieri, și ospătați,
Și în urmă vă culcați,
Și vă sculați în prânz mare
Să plecați la vânătoare
După păsări gălbioare,
Ce sunt lesne la vânare
Și ușoare la purtare,
Când îți avea vreun zor mare.
Noi le vânam asudând,
Iar voi pe saltea șezând,
Căci ne jupuiți pe noi
Și vă-mbogățiți pe voi!.
Dă-vă Dumnezeu cel mare
Să facem noi vânătoare,
Cu flințulița-n spinare
După corbi cu barbă mare! ”.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Cântecul exprimă frustrarea și revolta poporului față de abuzurile boierilor. Ei critică luxul și exploatarea, dorindu-și o inversare a rolurilor și o justiție divină.