Visele mele strălucesc pe bolta cerească
Și nu credeam că cineva ar vrea să mă oprească
Să mă lovească, lăsând cerul fără stele
Chiar dacă ea figura ca una dintre ele
Obstacolele nu au încetat să reapară
Le-am ocolit, chiar dacă de multe ori am dat-o-n bară
Dar nimeni nu a încercat să sară să mă salveze
Fiecare pentru el, cam asta o să urmeze
Umilința celor din jur am îndurat
Dar a sosit momentul, m-am săturat
De tot ce înseamnă mentalitățile de căcat
Sunt criticat de la cum gândesc până la cum m-am îmbrăcat
Situat pe ultimul loc în orice activitate
Îmi prezint seriozitate, intențiile sunt înlăturate
Calitățile sunt puse-n umbră de defecte
Vreau doar să fiu cum sunt, nu alte efecte
Infecte minți mă atacă și mă înconjoară
Tot mai dese sunt suspendarile în șfoară
Sunt sătul de tot ce mă-nconjoară
Ura-n mine zbieră, ”nu mai suport, lasă-ți-mă afară!”.
Singur, de unul singur nu-mi place să pierd timpul, dar
Unde sunt cei de lângă mine, nu am habar
Vars din stomac, din suflet, vars o lacrimă
Chinuindu-mă să înțeleg o viață antipatică
Hei, n-am să mor, am să trag, trag cu drag
Când toți se uită că port durag
În stil larg am trecut și trec
Singur petrec, singur consum, singur plătesc, singur te-ntrec
Sentimentele se dizolvă ca medicamentele
Mie-mi deschid ochii, dar stimulentele
Talentele sunt doar de suprafață
În orice viață, orice impresar atârnă de-un fir de ață
Învață, aud învață, mănânc pe pâine învață
La ce e bun învăț în altă viață
Stau p-o alocație să-mi scot gagica-n centru
De ce banii nu curg când o freci la rece
De ce trebuie să vorbesc decent într-o viață vulgară
Când p*** mai înveți într-o școală murdară
Încerc să-nghit, flegmez, traversez și pun punct
E prea târziu să schimb ceea ce sunt!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia unui individ care se simte marginalizat și neînțeles de societate. El se luptă cu sentimente de singurătate, inadaptare și cu o viață pe care o percepe ca fiind vulgară și nedreaptă, ajungând la concluzia că este prea târziu să se schimbe.