Greensea & Flaviu – Veniți Părinților Acasă

Mai trece-o zi, mai trece-o săptămână,
Tu tot nu ești aproape, ca să mă ții de mână.
Așa plânge-un copil ce își iubește mama,
Care-a plecat în depărtare s-acumuleze hrana.
Viața se trece, și omul-i trecător,
Dar durerea cea mai mare e al mamei dor.
Ea totul înțelege, și vrea să vie acasă,
Unde copiii o așteaptă, cu lacrima pe față.
Veniți, părinților, acasă, și-mbrățișați copiii,
Ei nu vor nimic mai mult decât părinții lor să vie,
La prima zi de școală, la prima adunare,
Unde-au făcut o prostie, din vina cui oare?
Ei vor ca toți copiii să aibă apărare,
Și în clipa grea, o simplă alinare.
Ei nu înțeleg că bine lor le doriți,
Ei nu înțeleg cum voi, în depărtare, vă chinuiți.
Veniți, veniți, părinților, acasă,
Viața asta-i așa de dureroasă.
Veniți, veniți, și-nveseliți copiii,
Și-a lor bunei care le coase jucărie.
Veniți, veniți, părinților, acasă,
Și ștergeți lacrima copiilor de pe față.
Veniți, veniți, și dăruiți fericire,
Și mulțumiți buneilor, pentru îngrijire,
Care v-au ajutat, fără să înceteze,
Și doar pentru noi, în bătrânețe să lucreze.
Voi mereu, părinților, fugiți după avere,
Dar copiii stau acasă, cu sufletul plin de durere.
Voi munciți cu trudă, voi munciți cu drag,
Însă din vina voastră, lacrimile curg șirag.
E bine când copilul are de toate,
Dar mai bine e când părinții sunt de el aproape.
Nu vi-i dor vouă, de anii ce-au trecut,
De casa în care și voi ați crescut,
De clipele când plecați la joacă,
Unde acum copiii voștri sar pe toloacă?
Și buneii vă așteaptă, ca să mai stați de vorbă,
Ca să aibă cui să facă un ceaun mai mare de ciorbă.
Veniți, veniți, părinților, acasă,
Viața asta-i așa de dureroasă.
Veniți, veniți, și-nveseliți copiii,
Și-a lor bunei care le coase jucărie.
Veniți, veniți, părinților, acasă,
Și ștergeți lacrima copiilor de pe față.
Veniți, veniți, și dăruiți fericire,
Și mulțumiți buneilor, pentru îngrijire.