Amanta mea cu ochi sticloși,
Cu gust dulceag, puțin acidă,
Ești incoloră, inodoră
Și pot să spun, chiar insipidă.
De-s obosit, îmi dai puteri,
De-s morcovit, mă scoli la viață,
Și nu faci mofturi niciodată,
Te dai și seacă și cu gheață.
De stai în rafturi prăfuită,
Sau baruri scumpe cu ferestre,
Tu să nu uiți că ești iubită,
Și când mi-e frig, tu mă-ncălzești.
Când îs bolnav, tu îmi ești leacul,
Când nu am somn, îmi ții isonul,
De-i cald afară, ori e iarnă,
Tu ești cu mine-n tot sezonul.
Când te sărut, îmi sclipesc ochii,
Când nu te am, îți simt absența,
De stai prea mult cu mine-n schimb,
Simt că mă paște abstinența.
Ma faci să plâng, mă faci să râd,
Și-mi legi șiretele la ghete,
Ma faci să cad, dar mă ridic,
Te iau în brațe că mi-e sete.
Ma faci să merg pe trei cărări,
Să sprijin gardul de la școală…
Îți spun acum să știe toți:
-Tu, ești urâtă, când ești goală.
Amanta mea, iubita mea,
E sticla de Stalinskaya.
Sensul versurilor
Piesa este o odă ironică și nostalgică dedicată vodcăi Stalinskaya, personificată ca o amantă. Versurile descriu relația ambivalentă a naratorului cu alcoolul, evidențiind atât beneficiile percepute, cât și efectele negative ale consumului excesiv.