E poftă de viață, poftă de soare
Nu e închisoare chiar dacă-i ninsoare
Poți s-o lași moale, să pui culoare
Peste o oarecare pe care
Bestii și fiare, TV și ziare
Le vei ghici toate are sau n-are
Vezi frățioare, nu e ce pare
Șapte poți pierde, în lumea mare
Fii pe picioare, trebuie să fii tare
Dacă rănești, te lasă-n uitare
Nu ți se pare, oare, că doare
Parcă mai tare când e teroare
Doar e eroare întâmplătoare
Faci o schimbare devastatoare
Vreau să zâmbesc, e dimineața,
Trebuie să-mi păstrez pofta de viață.
R: Plec departe, cât mai departe poate
Nu mai poate, să mă dea jos o noapte
bis.
Vreau să trăiesc, să nu îmbătrânesc
Eu ți-am zis e, foarte firesc
Nu mă-ntreba, că n-am un răspuns
Dar viața-i frumoasă, când nu stai ascuns
Știu c-am mai spus, dar tot mă repet
Vreau nisipul din sticlă să curgă încet
Și-aș vrea, să merg, să văd alte lumi
Să scriu ce văd
Și-aș vrea să-mi spui
Cine nu simte la fel
Ca mine
Care rămâne-n cartier
Păi nimeni
Poate se poate pleca mai departe
Prin vise deșarte
Tot răul spre bine
Ne schimbăm de mâine
Nu mai zii la nimeni.
R:
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dorința de a trăi viața la maxim, de a evada din cotidian și de a găsi frumusețe chiar și în momentele dificile. Este un îndemn la optimism și la a căuta schimbarea pentru a ne bucura de viață.