Mi-ai zis că nu mă mai cunoști
Că tot ce-a fost s-a dus și suntem niște foști
Doi proști
Când tu strigi, eu strig mai tare
Și parcă-mi place să te văd atunci când te doare
Asta-i dragoste și ură
Nu mai am cuvinte când liniște-asta urlă
Lovește tare, inima spune ce ai de spus
Încă sunt aici, fiindcă io pot să le duc
Fără frică, ca la început
Când nu știai, nu mă priveai ca un necunoscut
Și-acum ai scut, tu nu mă asculți?
Ne știm din altă viață, te rog să nu uiți.
Te cunosc de undeva
Am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând
Oricum, oriunde
Te cunosc de undeva.
Și știu că timpul nu așteaptă ca o femeie deșteaptă
Nimic normal în lumea asta aberantă
Totul e-n pantă, ține-te de mine
Că uite cum se uită toți, dar nu ne vede nimeni
Singuri împotriva lumii, cine ne oprește?
Clișeul clasic, trebuie să iubești orbește
Inima privește, încă n-am ajuns
Nu mă întreba chestii care nu au un răspuns
Că nu vreau să te mint
Știi că nu prea pot să vorbesc despre tot ce simt
Trebuie să mă simți, orgoliul nu te lasă
Poate nu acum, poate-n altă viață.
Te cunosc de undeva
Am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând
Oricum, oriunde
Te cunosc de undeva.
E o linie subțire între dragoste și frică.
Te cunosc de undeva
Am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând
Oricum, oriunde
Te cunosc de undeva
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de deja-vu într-o relație, sugerând o conexiune profundă și predestinată între două persoane. Vorbește despre lupta dintre orgoliu și sentimente, și despre ideea că această legătură ar putea transcende timpul și spațiul.