Te cunosc de undeva; am în minte vocea ta
La tine-mi zboară orice gând, oricum, oriunde
Te cunosc de undeva.
Mi-ai zis că nu mă mai cunoști
Că tot ce-a fost s-a dus și acum suntem niște foști
Doi proști
Când tu strigi, eu strig mai tare
Și parcă-mi place să te văd atunci când te doare
Asta-i dragoste și ură
Nu mai am cuvinte când liniștea asta urlă
Lovește tare inima, spune ce ai de spus
Încă sunt aici, fiindcă eu pot să le duc
Fără frică, ca la început
Când nu știai nu mă priveai ca un necunoscut
Și acum ai scut, tu nu mă asculți
Ne știm din altă viață, te rog să nu uiți!
Te cunosc de undeva; am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând, oricum, oriunde
Te cunosc de undeva.
Și știu că timpul nu așteaptă ca o femeie deșteaptă
Nimic normal în lumea asta aberantă
Totul e-n pantă, ține-te de mine
Că uite cum se uită toți, dar nu ne vede nimeni
Singuri împotriva lumii, cine ne oprește?
Clișeul clasic, trebuie să iubești orbește
Inima privește, încă n-am ajuns
Nu mă întreba chestii care nu au răspuns
Că nu vreau să te mint
Știi că nu prea pot să vorbesc despre tot ce simt
Trebuie să mă simți, orgoliul nu te lasă
Poate nu acum, poate-n altă viață.
Te cunosc de undeva; am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând, oricum, oriunde
Te cunosc de undeva.
E o linie subțire între dragoste și frică.
Te cunosc de undeva; am în minte vocea ta
Spre tine-mi zboară orice gând, oricum, oriunde
Te cunosc de undeva
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de deja vu într-o relație complicată, oscilând între dragoste și ură. Naratorul simte o conexiune profundă cu cealaltă persoană, sugerând o legătură din vieți anterioare, dar se confruntă cu dificultăți de comunicare și orgoliu.