Crescut în această junglă
De mic copil
Am învățat să fiu ager
Ca un pterodactil.
E atâta lume
Plină de inocență
Dar și atâta lume plină
De insolență.
Cad în liniște
Și mă afund în gânduri
Cauți adevărul
Este scris printre rânduri.
Sunt mulți fraieri
Ce te vorbesc de rău
Vrei o mână de ajutor?
O găsești la capul brațului tău.
Tu îmi spui mie
Vezi nu-ți pierde ritmul
Când cel mai greu lucru de păstrat
E echilibru’.
Ce ușor îl pierzi
În lumea asta hoață
Atât de prefăcută
În fiecare zi o altă faţă.
E o societate
Din care fac parte
Atâția copii lăsați
Prin orfelinate.
Nu contează glasul
Contează ce zici
Contează cum joci
Nu să câștigi.
Dacă nu ai un drum
Crează-ți unul
Dușmani sunt ca gloanțele
Tu fi ca tunul.
Totul se schimbă
Nu va mai fi la fel
Și nu timpul trece
Noi trecem prin el.
Mulți pentru familie
Merg pe coate
Un lucru știu despre viață
Că merge mai departe.
Că sărăcia
Te îndeamnă la greșeli
Și strângi păcate
Ce trebuie să le speli.
Învățăm din greșelile
Pe care le facem
Judecăm oameni
Fără să cunoaștem.
E simplu sa fi bun
Dar e greu să fi simplu
Unii devin alte persoane
O dată cu timpu’.
Ești clasificat
Dup’o anumită sumă
Sunt sigur că știai
Adevărul poate fi spus și prin glumă.
Bine faci
Dar numai rău primești
Și apoi toți îți reproșează
Băi frate cât de rece ești.
Lasă drogurile (ha)
Fiind că sunt letale (Da?)
Viața e frumoasă
Și fără efecte speciale.
Prietenii sunt ca albinele
Tu ca o floare
Albina vine îți ia polenul
Și apoi dispare.
E adevărat
Viața este grea
Sunt de părere că problemele
O fac să pară așa.
Respir aerul rece
Care mă îmbie
Da’ mă simt înghesuit
Într-o lume așa pustie.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greutăților vieții, a provocărilor societății și a importanței de a găsi un drum personal. Vorbește despre evoluție, familie și depășirea obstacolelor, căutând lumina într-o lume adesea pustie.