Ai devenit o ploaie,
Am devenit un vânt,
Între noi sunt doar războaie,
Sau furtună într-un cuvânt.
Și n-avem curaj să spunem tot ce ne trece prin gând,
Că steagul alb între noi n-o să apară prea curând.
Și vremea ne dă iar de veste,
Că pare final de poveste,
Când ego-ul ne joacă iar feste,
Tot picăm ușor la teste.
Și uităm că timpu’ se duce
Și odată cu el poate aduce,
Raze de soare iar în viață
Ce inima ne-o dezgheață..
Lasă ploaia să cadă
Lasă focul să ardă
Să spele inimi pătate ce suferă în noapte
Să facă scrum lacrimi vărsate X2.
Picăturile cad ca păcatele
Nu mă salvează nici focu’ nici apele
Doar ea putea să mă apere
Ma urește acum scoate armele
Ma-ntreb de ce de ce de ce?..
De ce mă contrazici fără motiv
Fără motiv mă contrazici
Ma transformi în n-aș vrea de parcă suntem inamici,
Zic una, zici alta, uite așa începe iar cearta
Eu sunt de-o părere, tu de alta și tot naștem lupte ca-n Sparta
Da’.. Spargem tot, distrugem tot, suntem antitot suntem antidoi
Numai suport, caut antidot, să salvez tot ce a rămas între noi
Baby pentru o secundă da voie și ascultă iubirea, yeah
Cât încă la ușă nu bate despărțirea..
Lasă ploaia să cadă
Lasă focul să ardă
Să spele inimi pătate ce suferă în noapte
Să facă scrum lacrimi vărsate X2.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de conflicte și neînțelegeri, unde partenerii se simt prinși într-un ciclu distructiv. Metaforele ploii și focului sugerează elemente opuse care nu pot coexista armonios, iar dorința de a salva ce a mai rămas din iubire este evidentă, deși despărțirea pare iminentă.