Pe cărarea veche trec câteodată
Cu speranța vagă, de-a te întâlni
Ne cunoaștem parcă, de-o viață întreagă
Neavând puterea de a ne vorbi
Din albastrul moale liniștea se-adună
Și prin diafanul de apus speriat
Ochii tăi de aur, ochi de zână bună
Plâng, aprind în mine un ecou ciudat..
Refren:
Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut
Să iubesc cu atâta putere, ca la început..
Bis.
Vremea a fost târzie, întâlnirea în vreme
Și târzie clipa de-a ne fi văzut
Pe cărarea veche, la răscruci de vânturi
Numai timpul știe, ce-i de făcut
Amintirea vie, mai trăiește încă
Aș da ani din viață să te regăsesc
Ne cunoaștem parcă, de-o veșnicie
De-o veșnicie, parcă te iubesc.
Refren:
Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut
Să iubesc cu atâta putere, ca la început..
Bis.
N-o să afle nimeni, poate niciodată
Poate niciodată n-am să te întâlnesc
Aș da ani din viață, să te am alături
Să-ți simt faptura, să-ți spun te iubesc
Aș da ani din viață, să te am alături
Să-ți simt faptura să-ți spun te iubesc..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de nostalgie și regret pentru o iubire la prima vedere pierdută. Naratorul își amintește cu dor de acea întâlnire și ar da orice să retrăiască acele momente, chiar dacă știe că poate nu se va mai întâmpla niciodată.