Pătura de ozon descrește
Și Pământul se-ncălzește.
Rachetele ce s-au lansat
Pe Lună au aterizat.
Dar nimic nu mai contează
Și nu ține lumea trează.
Pentru mulți e important
Și foarte interesant;
Vor să știe ei, adică:
Câți ani are oare Gică?.
Voi într-una vă-ntrebați
Și tot timpul calculați.
O avea el vreo optzeci,
Poate are nouăzeci.
Dacă are-o sută-n fine,
Încă se mai ține bine.
Mi-amintesc cum altădată
Priveam și eu câte-o fată.
Îmi părea atât de bine
Când ea se uita la mine.
Și frumos dacă-mi zâmbea,
Inima tare-mi bătea.
Fetele cu rochii mini
Sau la ștranduri în bikini.
Când le vedeam mă-nroșeam
Și tare mă bucuram.
Azi le văd tot fără rochii:
Doctore, mi-au slăbit ochii!.
Voi într-una vă-ntrebați
Și tot timpul calculați.
O avea el vreo optzeci,
Poate are nouăzeci.
Dar gândiți-vă mai bine, măi!
După Gică cine vine..
He, he, he, he, he, he!
Așa, ‘șa!
La mulți ani!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a preocupărilor superficiale ale oamenilor, în contrast cu problemele globale reale. Naratorul își amintește cu nostalgie de tinerețe, dar critică și obsesia contemporană pentru vârsta altora, sugerând o reflecție asupra efemerității vieții.