Mi-e dor asta seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari;
Să-mi cânte la masă numai ce vreau eu,
De parcă le-aș fi dat ultimul leu.
Nu vreau asta seară s-aud simfonii,
Păi, dacă tot e balul, trec eu și la țambal
Și dac-au rămas în local și-alți cheflii,
Să-i chem la masa mea în zori de zi.
Și pe urmă vioristul care mi-a cântat la masă
Să mă ducă.. până-acasă.
Și când mi-oi amintii în prag că viața-i scurtă,
S-ajung cu el așa pan’ la șosea.. iup, iupi, di, da…
Mi-e dor asta seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari;
Să-mi cânte de of toată noaptea, mereu,
Să știu c-am dat un leu, dar c-am făcut și eu
Un chef de zile mari pe placul meu. hei..
Mi-e dor asta seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari;
Și dac-au rămas în local și-alți cheflii,
Să-i chem la masa mea în zori de zi.
Și pe urmă vioristul care mi-a cântat la masă
Să mă ducă.. până-acasă.
Și când mi-oi amintii în prag că viața-i scurtă,
S-ajung cu el așa pan’ la șosea.. iup, iupi, di, da…
Mi-e dor asta seară de-un chef cum știu eu,
Un chef d-ăla cumplit cum nu s-a dovedit.
Și dacă orchestra nu stă cât vreau eu
Mai beau încă-un pahar, îl c***t pe ospătar,
Și sunt eu și chefliu și lăutar.
lalala……
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința puternică de a retrăi un chef autentic, cu lăutari și voie bună, amintindu-și de vremurile trecute. Este o celebrare a vieții și a plăcerilor simple, cu un ton nostalgic și jovial.