Dă-i cu șprițul
Pân’ la ziua,
Pe șoseaua gâtului
Să-ți ajungă până-n suflet
Și să-i stingă focul lui
Să nu mai știi de supărare
Să uiți de tine, să-ți fie bine
Și cât o fi noaptea de mare
S-o ții într-un cântec
Și-un chiuit
Dă-i cu șprițul pân’ la ziua
Pe șoseaua gâtului
Fiindcă vinu-i ca un frate mai
Ce-ți mângâie inima.
Nu-ți mai face sânge rău, mai vere
Fiindcă e păcat de Dumnezeu
Păi nu mai tot ofta ca o muiere
Fă mai bine așa cum îți spun eu.
Dă-i cu șprițul
Pân’ la ziua
Pe șoseaua gâtului
Să-ți ajungă până-n suflet
Și să-i stingă focul lui
Să nu mai știi de supărare
Să uiți de tine, să-ți fie bine
Și cât o fi noaptea de mare
S-o ții într-un cântec și-un chiuit
Dă-i cu șprițul pân’ la ziua
Pe șoseaua gâtului
Fiindcă vinu-i ca un frate mai
Ce-ți mângâie i-ni-maaaaaaaaaaa.
Sensul versurilor
Piesa descrie o seară de beție ca o formă de consolare și uitare a problemelor. Băutura, în special șprițul, este văzută ca un prieten care alină suferința și aduce bucurie temporară.