Cât oi mai trăi pe lume,
Mama mea
Nu lasă o fată să stea nejucată,
Doar la cântec și la glumă oi îndemna
Pe ori care om în calea mea,
Că de-aia sunt zilele
Ca să le cânte soarele,
Că de-aia sunt nopțile
Ca să joci și să cânți cu stelele.
De-aia m-am născut anume,
Mama mea
Ca să-i dau omului chef la veselie,
Și cât oi trăi pe lume oi tot cânta
Și-oi juca,
C-am o viață
Una,
Și-oi cânta cât ține ea.
Cei dacă am pe la câmp,
Pe vreo doi, trei ghiocei
Ghiocei toarnă primăvara-n ei,
De cât să tai tărăboș
Toate toamnele de ei,
Îmbrac mai bine cu noi primăveri.
Și cât oi trăi pe lume-i tot așa,
O să cânt din strună numai voia bună
Doar cu zâmbet și cu glumă vrei să stai,
Fiecare zi din viața mea
Că de-aia e cântecul,
Să-ți primenesc sufletul
Și-n loc să stai abătut,
Cu cântecul te simți ca nou născut.
Care foc și zvâc anume,
Mama mea
Ca să-i dea omului chef la veselie,
Și cât oi trăi pe lume oi tot cânta
Și-oi juca,
C-am o viață
Una,
Și-oi cânta cât ține ea
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria de a trăi și importanța cântecului și a veseliei. Mesajul principal este de a îmbrățișa viața cu zâmbetul pe buze și de a răspândi bucurie în jurul nostru, transformând fiecare zi într-o sărbătoare.