Ca să mi te fac nevastă
Am dus viața de napastă
Și cu lumea m-am certat
Ca o garofiță-n glastră
Înflorea căsuța noastră
Dar tu, dragă, ai plecat.
Refren:
Căsuța noastră
Cuibuşor de nebunii
Te așteaptă ca să vii
Căsuța noastră
Unde-ntâi ne-am sărutat
Plânge doru’ ne-ncetat.
Pentru o salbă de mărgele
Apucasi pe drumuri rele
Nimeni nu te-a supărat
Mi-ai lăsat ca bucurie
Doru’ care mă sfâșie
Și un suflet întristat.
Refren:
Căsuța noastră
Cuibuşor de nebunii
Te așteaptă ca să vii
Căsuța noastră
Unde-ntâi ne-am sărutat
Plânge doru’ ne-ncetat.
De-ai să vii, dragă fetiță
Am să-ți iau fustă pestriță
Ca să crape lumea, zău
O naframă mătăsoasă
Tu să fii cea mai frumoasă
Și mai mândră-n satul tău.
Refren:
Căsuța noastră
Cuibuşor de nebunii
Te așteaptă ca să vii
Căsuța noastră
Unde-ntâi ne-am sărutat
Plânge doru’ ne-ncetat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul unui bărbat după ce femeia iubită l-a părăsit pentru o viață mai bună. El își amintește de căsuța lor, simbol al iubirii pierdute, și speră la o eventuală întoarcere, promițându-i daruri.