Privirea ta
Îmi vorbeai odată din inima toată
Atunci râdeam și cu tine mă jucam
Știu că niciodată, nu ți-am spus vreodată
Ceea ce-ți doreai mai mult să asculți
Și cât aș vrea acum ca să te simt aproape
Surâsul tău mă obsedează zi și noapte.
Ești flacăra care-mi dă viață mereu
Iar noaptea stelele te aduc în visul meu
Ești adierea ce mă îmbată mereu
Vreau să-ți spun ce simt, să crezi că nu mint
Privirea ta mi-a răscolit inima
Și vreau, să ierți că te-ai simțit rănit cândva
Privirea ta mi-a răscolit inima
Vreau să-ți spun ce simt, să crezi că nu mint.
Îmi vorbeai odată din inima toată
Atunci râdeam și cu tine mă jucam
Știu că niciodată, nu ți-am spus vreodată
Ce mult doream să ascult ce-mi spuneai
Și cât aș vrea acum ca să te simt aproape
Surâsul tău mă obsedează zi și noapte.
Ești flacăra care-mi dă viață mereu
Iar noaptea stelele te aduc în visul meu
Ești adierea ce mă îmbată mereu
Vreau să-ți spun ce simt, să crezi că nu mint
Privirea ta mi-a răscolit inima
Și vreau, să ierți că te-ai simțit rănit cândva
Privirea ta mi-a răscolit inima
Vreau să-ți spun ce simt, să crezi că nu mint
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire trecută. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și își dorește să poată da timpul înapoi pentru a repara greșelile.