Te aștept mereu
Poate tu de-ai veni,
Norii toți s-ar risipi.
Păru-ți fluturat de vânt
Mi-ar fi scut, pe-acest pământ.
Dar plouă necontenit
Și sufletul mi-e răvășit,
Dorul inimii te strigă
Și mâinile-mi vor să te-atingă.
Aștept o vorbă să îmi spui
Și poarta inimii-ți descui.
Nu-mi lăsa rană în piept,
Că de-o viață te aștept!
Din ziua când te-am întâlnit
Cu un zâmbet m-ai vrăjit.
Ai transformat pelinu-n miere
Și așteptarea în durere.
Au crescut florile-n grădină,
Dar se uscă din tulpină.
Te așteaptă să le vorbești
Și în zori să le stropești.
Poate că tu n-ai habar,
Că trupul tău mi-a fost altar,
Și lui cu drag mă închinam
Când ochii ții sărutam.
Iubește-mă de-ți este scris
Nu mă lăsa să fiu proscris.
Urăște-mă de vei voi,
Dar să te uit.. nu mă sili!
Te aștept mereu să vii,
Și norii se vor risipi.
Să-mi lași altarul deschis
Să nu mă-nchin numai în vis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și așteptarea unei persoane iubite. Naratorul își exprimă speranța că venirea persoanei dragi va aduce alinare și va risipi tristețea, dar și teama de a fi respins sau uitat.